Întrebare membru USER:

Transportatorii angajați de casa noastră de expediții sunt amendați pentru depășire de greutate pe axe, în special la granița Ungaria – România.

De fiecare dată apare întrebarea: “Cine este responsabil și cine trebuie să plătească amenda”?

Așadar, se pune întrebarea importantă: „Cine are responsabilitatea repartizării corecte pe osii, mai ales când greutatea mărfii corespunde cu documentele și scrisoarea de transport CMR și nici nu depășește limitele greutății maxime permise?”

De multe ori marfa este uniformă ca mod de ambalare/paletizare și imposibil de împărțit, altfel decât întinsă pe toată podeaua. În acest fel, chiar și la greutatea totală a mărfii mult sub limita maximă permisă, ne confruntăm cu depășire pe una dintre axe.

Chiar dacă șoferii sunt lăsați să asiste la încărcare, nu au cum să cântărească din ochii greutatea mărfii repartizată pe osii.

Ce ne sfătuiți în acest sens și care sunt reglementările legale?

Avocatul George Iacob-Anca răspunde:

În activitatea curentă, nu de puține ori am fost întrebat cine răspunde pentru depășirea greutății pe axe în cazul unui transport desfășurat cu aplicarea prevederilor Convenției CMR, dar și a diverselor legislații naționale ale țărilor prin care trece marfa transportată.

Voi răspunde pornind de la prevederile Convenției CMR și voi încerca să punctez cu exemple concrete opiniile pe care le exprim în acest material.

La o primă analiză a prevederilor Convenției CMR se poate formula o opinie, care poate fi contrazisă la fel de simplu ulterior. Consider că trebuie să avem în vedere mai multe elemente specifice transportului rutier din prezent și să privim cu respect prevederile Convenției CMR din anul 1956. Totodată, trebuie să ținem cont de raportul dintre legislația specială (Convenția CMR) și cea generală (legislația națională).

În primul rând, trebuie spus faptul că nu există în Convenția CMR nicio prevedere expresă cu privire la depășirea greutății pe axe. De altfel, nu există nicio prevedere expresă cu privire la depășirea greutății.

Depășirea greutății mărfii este, în esență, o chestiune legată de părțile contractante ale transportului efectuat. De exemplu: se stabilește un preț al transportului pentru 10 tone marfă, iar după încărcare se constată că marfa are 20 tone. Părțile vor stabili un nou preț al transportului având în vedere că va fi un alt cost cu combustibilul, uzura mijlocului de transport etc.

Haideți să vedem ce prevede Convenția CMR referitor la greutatea mărfii – obiect al transportului în general și răspunderi legate de aceasta.

Primele reglementări le găsim în art. 6, potrivit cărora scrisoarea de trăsură (formularul CMR) trebuie să conțină, printre altele:

”g) numărul de articole, caracteristicile și numerele acestora;

1. h) greutatea brută sau cantitatea de mărfuri exprimată în alt mod;”

Observăm că există obligația de a indica greutatea brută a mărfii sau elementele esențiale potrivit cărora se poate calcula greutatea mărfii ce urmează a fi transportată.

În practică, există două documente care de foarte multe ori sunt diferite, respectiv un contract de transport/comanda de transport și scrisoarea de trăsură CMR. În mod logic și legal,  formularul CMR ar trebui să conțină aceleași informații ca și contractul de transport, cel puțin în ceea ce privește elementele menționate anterior, cele legate de greutatea mărfii, modul de ambalare etc, subiect al prezentului material. Însă, de cele mai multe ori, în contract se menționează marfă cu anumite caracteristici, iar la locul de încărcare se încarcă o altă marfă.

În situația în care greutatea mărfii încărcate în mijlocul de transport corespunde cu cea din contractul de transport/comanda de transport și cu greutatea din formularul CMR, pot să apară mai multe situații, două dintre acestea fiind de interes:

• Prima – cea în care greutatea totală corespunde limitelor admise;
• A doua – cea în care greutatea totală este depășită.

În prima situație putem avea și aici două cazuri diferite:

• Situația pozitivă în care avem o greutate totală în parametrii legali;
• Situația în care, deși greutatea totală este bună, avem o depășire de greutate pe una sau mai multe axe ale mijlocului de transport.

În a doua situație avem de analizat atât depășirea greutății totale admise, cât și cea a depășirii greutății pe una dintre axe.

Pentru a putea să răspundem la întrebarea „Cine va suporta consecințele negative?”,  trebuie să avem în vedere prevederile art. 7 din Convenția CMR. Astfel:

„Expeditorul răspunde pentru toate cheltuielile şi daunele pricinuite transportatorului din cauza inexactităţii sau insuficienţei informațiilor privind greutatea mărfii încărcate pentru transport.”

În situația în care în formularul CMR s-a menționat o altă greutate – mai mică – decât cea reală, iar în cazul unui control autoritățile abilitate au constatat o depășire a greutății totale, consecințele negative urmează a fi suportate de expeditorul mărfii. Transportatorul este sancționat de autorități, acesta având drept de regres împotriva expeditorului mărfii. În această situație, vom avea și o depășire de greutate pe axă, care va fi astfel suportată tot de expeditor.

Situația prezentată mai sus suportă modificări în funcție de unele elemente concrete de la caz la caz. Un exemplu este cel în care transportatorul a întocmit formularul CMR în baza unei comenzi prealabile/contract de transport și a menționat o anumită greutate comunicată de expeditorul mărfii. Dacă după încărcare s-a constatat o altă greutate, răspunderea este a expeditorului. Dacă însă, transportatorul a încărcat o marfă cu o altă greutate (mai mare) decât cea comunicată de expeditor, răspunderea este a transportatorului.

Cu privire la verificarea greutății mărfii la locul de încărcare/greutatea mărfii încărcate, există discuții atât în teorie/doctrină, cât și în practică/ jurisprudență.

De regulă, respectarea greutății mărfii din comanda de transport/contractul de transport și cea încărcată aparține expeditorului mărfii. Însă, în activitatea curentă, deși expeditorul a precizat o anumită cantitate, transportatorul este încărcat cu același volum de marfă, dar cu o altă greutate. Exemplu: în comandă se solicită transportul unui palet cu greutatea de 500 kg conținând 50 cutii cu o greutate de 10 Kg fiecare. La încărcare este tot un palet cu 50 cutii cu o greutate de 20 Kg fiecare. Răspunderea pentru depășirea greutății aparține transportatorului și nu expeditorului mărfii.

Față de prevederile art. 8 din Convenția CMR, putem spune că transportatorul are obligația de a verifica greutatea brută a mărfii doar în situația în care această operațiune este solicitată expres de expeditor. În acest caz, transportatorul are dreptul la plata costurilor suplimentare. Cu ocazia efectuării controlului se poate verifica și greutatea pe axe.

Acceptând că transportatorul nu are obligația de a verifica greutatea mărfii la încărcare/greutatea mărfii încărcate, avem o răspundere cu privire la greutatea mărfii în situația în care greutatea din acte nu corespunde cu cea reală, în special când greutatea este mai mare. Atenție, greutatea menționată în formularul CMR este prezumată până la proba contrară, deci, dacă la descărcare se constată marfă lipsă, este răspunderea transportatorului chiar și în situația în care mijlocul de transport a fost sigilat. Avem și excepții la excepții: situația în care pe formularul CMR conducătorul auto menționează că încărcarea mărfii a fost făcută de expeditor și nu i s-a permis să asiste la încărcare (rezervele transportatorului).

Și totuși cine răspunde pentru depășirea greutății pe axe?

Față de cele de mai sus putem concluziona că transportatorul este cel răspunzător (regula) sau expeditorul (excepția).

Din punct de vedere legal, este obligația transportatorului să nu încalce prevederile legale cu privire la greutatea totală și să nu depășească greutatea pe axe. Expeditorul mărfi are obligația de a îi furniza transportatorului informațiile necesare și suficiente prevăzute de Convenția CMR pentru ca transportatorul să își poată respecta această obligație legală.

Soluția optimă: cântărirea mijlocului de transport per total și pe fiecare axă pentru a nu se depășii greutatea admisă. În practică această soluție este greu de realizat din cauza numărului de cântare disponibile și distanțele până la acestea. Au existat discuții cu privire la formule matematice de calcul sau montarea unor kit-uri pe mijlocul de transport pentru măsurarea greutății pe axe. Până în prezent nu există o formulă magică și nici un dispozitiv de măsurare mai sigur decât cântarul.

În concluzie, având în vedere prevederile Convenției CMR și legislația națională, răspunderea pentru depășirea greutății pe axe aparține transportatorului – regula generală, cu excepții așa cum am menționat mai sus. Există si situația puțin întâlnită în practică în care prin contractul de transport expeditorul acceptă să-și asume depășirea greutății pe axe. În acest caz, tot transportatorul este sancționat de autorități, dar are dreptul de a solicita achitarea costurilor de către expeditor.

În final, punctez că prezența conducătorului auto la încărcare poate avea un rol în transferul răspunderii cu privire la repartizarea greutății pe axe către expeditor. Însă, conducătorul auto nu este un cântar, iar o cântărire din ochi nu este reală. Poate din experiența proprie să aproximeze greutatea pe axe, cu puțin noroc. În orice caz, pentru ca răspunderea să fie transferată către expeditor trebuie să probeze că a solicitat într-un anumit fel poziționarea mărfii, că acea poziționare ducea la respectarea greutății pe axe și că solicitarea lui nu a fost respectată (rezerve pe formularul CMR), consecința fiind nerespectarea greutății pe axe.

Deci, cine răspunde? Transportatorul este tras la răspundere pentru depășirea greutății pe axele mijlocului de transport. Așadar, ca regulă, transportatorul suportă consecințele negative ale depășirii greutății pe axe. Există situații limitate în care acesta poate să solicite plata costurilor de la expeditor așa cum am precizat mai sus.