La prima vedere, cifrele par să indice o piață maritimă cu o ofertă tot mai mare de capacitate de transport. Flota mondială de nave portcontainer a ajuns la aproape 34 de milioane TEU, cu aproximativ 5,4% mai mult decât în urmă cu un an.

În mod normal, o flotă mai mare ar trebui să însemne mai mult spațiu disponibil pentru mărfuri și, implicit, presiuni asupra scăderii tarifelor de transport.

În realitate, însă, lucrurile nu mai funcționează atât de simplu.

Capacitatea există, dar nu ajunge întotdeauna în piață

În prima jumătate a anului 2026, companiile de shipping au retras între 10% și 15% din capacitatea programată pe principalele rute comerciale dintre Asia, Europa și America de Nord.

Prin comparație, în 2019 procentul era de doar 6 – 8%.

Acest lucru se întâmplă prin intermediul așa-numitelor blank sailings – anularea unei plecări programate. Nava există și poate transporta marfă, însă cursa respectivă nu mai este efectuată, iar capacitatea aferentă nu mai ajunge efectiv pe piață.

Diferența dintre capacitatea teoretică și cea reală

Evoluția este vizibilă în special pe ruta Asia – Coasta de Est a SUA.

Între 2019 și 2026, capacitatea programată a crescut cu 46%, însă volumul de capacitate retrasă din piață s-a triplat, de la aproximativ 274.000 TEU la 863.000 TEU.

Tendințe similare sunt observate și pe rutele Asia – Europa, Asia – Mediterana și Asia – Coasta de Vest a SUA.

O parte dintre anulări sunt generate de întârzieri, congestii portuare sau perturbări operaționale. Totuși, utilizarea tot mai frecventă a blank sailings arată că acestea au devenit și un instrument strategic prin care transportatorii își ajustează oferta în funcție de cerere.

Cum gestionează transportatorii capacitatea

În loc să scoată nave din exploatare sau să le dezafecteze, operatorii pot anula rapid o plecare atunci când rezervările sunt mai reduse, mutând mărfurile pe alte nave și menținând astfel un grad mai ridicat de încărcare.

Practic, există două niveluri ale capacității:

• flota stabilește capacitatea maximă care ar putea fi oferită;
• programul de navigație stabilește câtă capacitate ajunge efectiv în piață într-o anumită săptămână.

Această flexibilitate permite transportatorilor să reacționeze rapid la evoluția cererii, fără a elimina definitiv navele din piață.

Ce urmează?

Anulările de curse nu vor rămâne la nivelurile actuale.

Estimările indică aproximativ 40 de blank sailings în perioada 20 iulie – 23 august 2026, reprezentând circa 5% din plecările programate, iar numărul acestora este așteptat să scadă în lunile următoare.

În același timp, nivelul tarifelor de transport rămâne încă semnificativ peste cel din anul trecut, ceea ce oferă transportatorilor un stimulent pentru reintroducerea unor curse și utilizarea unei părți mai mari din capacitatea disponibilă.

Ce înseamnă pentru freight forwarderi?

Pentru casele de expediții și clienții acestora, dimensiunea flotei mondiale nu mai este suficientă pentru a evalua disponibilitatea spațiului de transport.

La fel de importantă este monitorizarea plecărilor efective, deoarece acestea reflectă capacitatea care poate fi utilizată în practică.

Într-un context în care operatorii maritimi gestionează din ce în ce mai activ oferta, planificarea transporturilor, flexibilitatea și vizibilitatea asupra programelor de navigație devin elemente esențiale pentru reducerea riscurilor din lanțul logistic.

Concluzia este simplă: flota stabilește capacitatea maximă a pieței, însă programul de navigație decide câtă din această capacitate este disponibilă în realitate.

Sursa: Maritime Analytica