Comisia Europeană urmează să publice în curând noua Strategie Portuară a UE, într-un context în care porturile europene trebuie să răspundă simultan cerințelor de decarbonizare, securitate, digitalizare și mobilitate militară, menținându-și competitivitatea în piața globală.

Extinderea EU ETS la transportul maritim ilustrează aceste presiuni. Deși reducerea emisiilor este esențială, diferențele de cost pot încuraja navele să utilizeze hub-uri din afara UE, generând „carbon leakage” și pierderea controlului logistic european asupra fluxurilor comerciale. Strategia portuară trebuie astfel să asigure condiții echitabile și să evite devierea structurală a traficului.

Investiții și securitate – priorități majore

Porturile UE sunt chemate să investească masiv în electrificare, combustibili alternativi, digitalizare și securitate cibernetică, precum și în adaptarea infrastructurii pentru utilizări duale civil-militare. Aceste transformări necesită sprijin public și reguli de ajutor de stat care să permită investiții rapide și la scară.

În același timp, expunerea crescută la criminalitate organizată și amenințări cibernetice impune cooperare strânsă între autorități și operatori, cu măsuri de securitate bazate pe risc, care să nu afecteze eficiența operațională.

Conectivitate multimodală și relevanță regională

Performanța porturilor depinde de conexiunile cu hinterlandul prin feroviar, rutier și căi navigabile interioare. O strategie eficientă trebuie să consolideze aceste legături și fluxurile digitale de date, esențiale pentru transbordarea și logistica multimodală.

Noua Strategie Portuară a UE trebuie să asigure coerență legislativă, implementare predictibilă a măsurilor climatice, sprijin investițional adecvat și un cadru de securitate eficient și aplicabil.

Dacă acest echilibru va fi atins, strategia poate consolida reziliența și competitivitatea porturilor europene și a lanțurilor logistice ale UE într-un mediu global tot mai competitiv.

Sursa: CLECAT