Deși acordul-cadru anunțat recent între Statele Unite și Iran a creat speranța unei reluări treptate a traficului prin Strâmtoarea Hormuz, evoluțiile din ultimele zile arată că situația rămâne extrem de fragilă, iar efectele asupra transportului maritim și lanțurilor logistice globale sunt departe de a se fi încheiat.

Potrivit unei informări transmise de CLECAT (European Association for Forwarding, Transport, Logistics and Customs Services), după atacul asupra unei nave comerciale în apropierea coastelor Omanului, Organizația Maritimă Internațională (IMO) a suspendat temporar operațiunile de escortare a navelor prin Strâmtoarea Hormuz, ceea ce a readus în prim-plan riscurile de securitate într-unul dintre cele mai importante puncte de tranzit ale comerțului mondial.

În acest context, CLECAT a distribuit membrilor săi două analize recente – realizate de Lloyd’s List Intelligence și Allianz Commercial – care arată că transportul maritim se confruntă cu o schimbare structurală, în care riscurile geopolitice și reziliența lanțurilor de aprovizionare devin la fel de importante ca eficiența operațională.

De ce este atât de importantă Strâmtoarea Hormuz?

Strâmtoarea Hormuz face legătura între Golful Persic și Oceanul Indian și reprezintă unul dintre cele mai importante puncte de tranzit maritime din lume.

Prin acest culoar trec, în mod normal:

• aproximativ 20–25% din comerțul mondial cu petrol;
• aproape un sfert din exporturile mondiale de gaz natural lichefiat (LNG);
• mărfuri în valoare de sute de miliarde de dolari anual.

Orice perturbare a traficului prin această zonă influențează imediat costurile transportului maritim, prețurile energiei și stabilitatea lanțurilor globale de aprovizionare. Allianz estimează că, la jumătatea lunii iunie, în apele Golfului Persic se aflau aproximativ 1.150 de nave comerciale, reprezentând o valoare cumulată a navelor și mărfurilor de aproximativ 125 miliarde USD.

Traficul maritim revine lent și rămâne vulnerabil

Potrivit analizei prezentate de Lloyd’s List Intelligence, acordul preliminar dintre Statele Unite și Iran a permis doar o reluare parțială a traficului maritim.

În prezent:

• volumul tranzitelor reprezintă aproximativ 50% din nivelul anterior conflictului;
• majoritatea operatorilor utilizează coridorul sudic, aprobat de SUA și Oman;
• ruta nordică, aflată sub control iranian, este utilizată limitat, iar Iranul continuă să transmită avertismente navelor comerciale care nu solicită aprobarea pentru tranzit;
• acordul actual este unul provizoriu, fiind prevăzut un termen de 60 de zile pentru negocierea unei înțelegeri definitive.

Această situație explică de ce numeroși armatori continuă să trateze tranzitul prin zonă cu maximă prudență, în ciuda încetării temporare a ostilităților.

Un nou coridor maritim este analizat

Pe fondul riscurilor persistente, autoritățile maritime și operatorii internaționali analizează utilizarea unui coridor maritim mai îndepărtat de coasta iraniană, în largul Omanului, pentru reducerea riscurilor generate de eventuale atacuri sau mine marine.

Această soluție confirmă tendința deja observată de Lloyd’s List Intelligence, potrivit căreia transportatorii preferă în prezent ruta sudică, considerată mai sigură din punct de vedere operațional.

În paralel, statele din Golf accelerează investițiile în conducte petroliere, infrastructură feroviară și coridoare logistice terestre, cu scopul de a reduce dependența de Strâmtoarea Hormuz pe termen lung.

Allianz: transportul maritim intră într-o „nouă ordine maritimă”

În raportul Safety and Shipping Review 2026, Allianz Commercial apreciază că industria transportului maritim traversează o schimbare profundă.

Dacă în trecut perturbările generate de conflicte erau considerate evenimente temporare, în prezent tensiunile geopolitice, vulnerabilitatea punctelor strategice de tranzit și incertitudinea au devenit elemente structurale ale comerțului internațional.

Raportul subliniază că operatorii trebuie să își adapteze strategiile, punând accent pe reziliență, flexibilitate și diversificarea rutelor logistice, chiar dacă acest lucru presupune costuri operaționale mai ridicate.

Costurile logistice rămân ridicate

Deși prețurile combustibilului naval (bunker) au scăzut față de nivelurile maxime înregistrate în timpul crizei, acestea continuă să fie peste valorile anterioare conflictului.

În același timp:

• primele de asigurare pentru nave și mărfuri rămân ridicate;
• persistă incertitudinile privind regimul sancțiunilor aplicabile flotei iraniene;
• transportatorii continuă să suporte costuri suplimentare generate de riscurile de război și de adaptarea rutelor maritime.

Riscurile pentru mărfuri și asigurări cresc

Raportul Allianz atrage atenția asupra unui fenomen tot mai important: creșterea valorii despăgubirilor în cazurile de avarie comună (General Average).

În astfel de situații, armatorul și proprietarii mărfurilor împart costurile suportate pentru salvarea navei și a încărcăturii.

Pe măsură ce dimensiunea navelor crește, cresc și valorile acestor despăgubiri. Allianz estimează că, în anumite situații, contribuția proprietarilor mărfurilor poate ajunge la 50% din valoarea încărcăturii, ceea ce poate însemna peste 100 milioane USD în cazul unor nave care transportă mii de autovehicule electrice sau alte mărfuri cu valoare ridicată.

În același timp, incendiile la bord, mărfurile periculoase declarate incorect, flotele îmbătrânite, interferențele asupra sistemelor de navigație prin GPS (GNSS jamming și spoofing) și furturile de marfă bazate pe fraude informatice sunt identificate de Allianz printre principalele riscuri care vor influența transportul maritim în următorii ani.

Ce înseamnă pentru operatorii de transport și logistică?

Concluziile celor două analize sunt clare: industria transportului maritim se îndepărtează de modelul tradițional bazat exclusiv pe eficiență și costuri reduse.

În schimb, operatorii logistici investesc tot mai mult în:

• diversificarea rutelor de transport;
• coridoare logistice alternative;
• creșterea rezilienței lanțurilor de aprovizionare;
• managementul riscurilor geopolitice;
• parteneriate logistice stabile și soluții multimodale.

Pentru casele de expediții și operatorii logistici europeni, acest lucru înseamnă că evaluarea riscurilor geopolitice va deveni o componentă permanentă a planificării transporturilor internaționale.

Sursa: CLECAT