Întrucât Uniunea Societăților de Expediții din România (USER) a primit întrebări de la membrii săi cu privire la legalitatea neutralizării documentelor de transport, a apelat la expertiza unui avocat, pentru a lămuri aceste aspecte des întâlnite în practică.

Astfel, în cadrul primei ediții a conferinței “Romanian Freight Forwarder’s Day”, organizată de USER, în data de 23 mai 2024, la CCIR București, avocata Diana Bejenaru a făcut o prezentare complexă și interesantă despre schimbarea scrisorii de trăsură CMR.

I. Introducere. Cadrul legal.

În practică se întâlnește această operațiune, prin care documentele inițiale de transport sunt ”înlocuite” total sau parțial cu alte documente de transport, în scopul păstrării secretului cu privire la anumite informații comerciale cuprinse în documentele inițiale.

Acțiunea de neutralizare poate fi generic definită în doctrină ca reprezentând schimbul de scrisori de trăsură originale sau documente de transport cu alte scrisori de trăsură sau documente de transport.

Majoritatea societăților de expediții se ocupă de activitatea de neutralizare, transportatorii primind instrucțiuni, de cele mai multe ori, în timpul executării transportului despre schimbarea/înlocuirea CMR-urilor cu noile CMR-uri.

II. Scop

Această operațiune este, în esență, o soluție adoptată pentru revânzarea mărfurilor și păstrarea secretului comercial (ex.: când expeditorul dorește să păstreze secrete informații comerciale privind identitatea furnizorului, locul de producție al mărfurilor sau beneficiarii finali ai transporturilor).

III. Natura juridică.

Neutralizarea CMR reprezintă o uzanță (practică) recunoscută ca izvor de drept în domeniul transporturilor (practică des întâlnită, recunoscută ca izvor de drept alături de lege și de principiile generale ale dreptului)[1].

Contractul de transport (scrisoarea de trăsura – Convenția CMR) are funcția de instrument probator al existentei raporturilor juridice dintre expeditor si transportator. Nu este un înscris cerut ”ad validitatem”, motiv pentru care nu afectează validitatea convenției părților, ci exclusiv probarea acesteia[2].

Pentru ca neutralizarea documentelor de transport să fie valabilă, ea trebuie acceptată de ambele părți (transportator și expeditor). Cum contractul de transport este ”legea părților” (acestea stabilind liber conținutul contractului), se pot introduce clauze privind ”neutralizarea documentelor de transport”.

Pentru a determina aplicarea acestei uzanțe în cadrul raporturilor comerciale, este necesară verificarea îndeplinirii următoarelor condiții:

(i) Nu există un izvor concret al legii.

Neutralizarea CMR ca practică se poate utiliza în lipsa existenței unei prevederi legale exprese care să reglementeze această operațiune. Această condiție este îndeplinită deoarece neutralizarea documentelor este un proces cunoscut doar de sectorul transporturilor, neexistând o definiție a acestui termen în cadrul legislației românești sau în cadrul convențiilor/standardelor internaționale.

(ii) Sunt conforme ordinii publice și bunelor moravuri.

Această condiție este îndeplinită în condiții generale, neutralizarea fiind permisă prin interpretarea prev. art. 41 din Convenția CMR[3], care prevede faptul că “ este nulă şi fără nici un efect orice stipulaţie care, direct sau indirect, ar deroga de la dispozițiile prezentei convenţii”.

Per a contrario, neutralizarea nefiind reglementată expres și nici interzisă de alte dispoziții legale ale Convenției CMR, aceasta este considerată validă. De asemenea, este de menționat aplicabilitatea libertății contractuale a părților de a stabili condițiile de realizare a transportului[4].

(iii) Partea interesată de invocarea neutralizării trebuie să probeze conținutul acestei uzanțe.

În eventualitatea unor litigii având la bază operațiuni de neutralizare, partea care invocă intervenirea acestei operațiuni va trebui să aducă probe cu privire la existența, efectele și recunoașterea acestei practici în domeniul transporturilor.

IV. Cazuri de neutralizare. Exemple.

Situațiile în care transportatorii rutieri recurg la neutralizarea documentelor de transport (a scrisorii de trăsură CMR):

• Când comerciantul nu dorește ca producătorul să cunoască identitatea entității care cumpără produsul, pentru a evita riscul inerent activității de revânzare/intermediere.

Exemplu: Șoferul încarcă marfa în Germania (Hannover) si în timpul procesului de încărcare emite scrisoarea de trăsură CMR, conform căreia transportă mărfuri de la Hanovra la Hamburg.

După un timp, însă, șoferul listează noi documente care afirmă că produsul a fost încărcat la Hanovra, dar adresa se descărcare este la Paris.

În concluzie, producătorul crede că mărfurile se vând în Hamburg, însă acestea urmează a fi descărcate la Paris.

• Când comerciantul nu dorește ca destinatarul final să cunoască locul de producere al mărfurilor pe care le cumpără;

Continuare exemplului de mai sus: Între timp, în cazul verificărilor rutiere, șoferul scrie scrisoarea de trăsură CMR confirmând că transportă marfa încărcată în Hanovra iar destinația este Paris.

Cu toate acestea, clientul final (localizat la Paris) va primi în documentele prezentate că produsul a fost încărcat la Marsilia. Aici întâlnim și inconveniente pentru șofer pentru că trebuie să părăsească teritoriul Franței. Dacă ruta inițială ar fi fost menținută în CMR, șoferul ar putea face încă două operațiuni de cabotaj în Franța.

În concluzie, beneficiarul final al mărfurilor crede că locul de încărcare al acestora a fost la Marsilia.

• Când producătorul nu cunoaște entitatea care cumpără mărfurile, iar clientul final nu cunoaște locul în care sunt produse mărfurile. 

Exemplul rezultă din combinarea exemplelor de la cele două puncte de mai sus.

V. Neutralizarea în contextul comerțului paralel de mărfuri

Conform unui studiu recent[5], una dintre principalele îngrijorări ale activității de neutralizare este aceea de a utiliza operațiunea pentru acoperirea/mascarea comerțului paralel de bunuri, în afara liniilor de distribuție oficiale ale producătorilor.

„Parallel trade” este orice activitate de comercializare a unui produs care se desfășoară în afara liniilor de distribuție oficiale ale producătorului/proprietarului mărcii/brandului acelui produs. Fapt ce poate crea mai departe denaturarea concurenței într-o anumită regiune cu privire la produsul respectiv si la încălcarea drepturilor de distribuție exclusivă ale distribuitorilor din acea regiune (dacă există).

[1] In sensul art. 1 alin. (1) Cod Civil: “Sunt izvoare ale dreptului civil legea, uzanţele şi principiile generale ale dreptului.”;

[2] Această dispoziție privind utilizarea CMR exclusiv in scop de instrument ad probationem a fost preluata si in art. 1956 din Noul Cod Civil.

[3] CONVENŢIE din 19 mai 1956 referitoare la contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele (CMR*);

[4] Conform art. 6 pct. 3 din Convenția CMR: “3. Părţile pot insera în scrisoarea de trasura orice alta indicaţie pe care ele o considera utila.”;

[5] LOGI 2019 – Horizons of Autonomous Mobility in Europe Identification the Risks Associated With the Neutralization of the CMR Consignment Note Miloš Poliaka, Jana Tomicováa,* and Marek Jaśkiewiczb

Exemplu:

(1) Comerciantul (TRADER) este de acord cu vânzătorul (SELLER) că îi va distribui produsul într-o țară în care produsul său nu este vândut în prezent (de exemplu, Elveția – BUYER CH) dacă i se oferă un preț mai mic decât prețul de vânzare inițial, datorită promovării produsului pe o piață nouă.

(2) Se scrie scrisoarea de trăsură CMR, unde este menționat ca expeditor producătorul și, în calitate de cumpărător, este o companie listată în Elveția (BUYER CH).

(3) După ce mărfurile încep să fie transportate, șoferul primește comanda de neutralizare CMR. El se oprește vehiculul și neutralizează scrisoarea de trăsură CMR. Această scrisoare de trăsură menționează compania inițială din Elveția ca expeditor și destinatar o companie germană (BUYER DE), unde vânzătorul deja are stabilită o linie de distribuție a produselor sale.

În concluzie, mărfurile urmează a fi comercializate în Germania, la prețuri cel puțin competitive, având în vedere reducerea obținută de comerciant de la pct. (1) de mai sus.

VI. Riscuri asociate neutralizării

Odată cu neutralizarea documentelor de transport, pot apărea următoarele riscuri:

• Risc de pierdere a asigurării răspunderii transportatorului – în cazul unui eveniment de pierdere/deteriorare a mărfii, transportatorul trebuie să dovedească și să pună la dispoziția societății de asigurări documentele de transport în original aferente transportului.

Clauzele privind neutralizarea documentelor de transport creează dificultăți în fata instanțelor judecătorești, în special în litigiile cu societățile de asigurări, deoarece transportatorul, care la comanda clientului schimba documentele de transportul în timpul transportului, efectuează transportul în alte condiții decât inițial convenite în contractul de transport. Potrivit opiniei mai multor companii de asigurări, transportatorul nu ar putea beneficia de asigurare atunci când documentele de transport au fost neutralizate.

De exemplu, dacă în scrisoarea de trăsura este menționată ca destinatar o societate din Jud. Alba, dar descărcarea se face la un punct de lucru din Jud. Timiș, marfa nu este asigurată pe traseul dintre județele Alba și Timiș.

• Pe lângă aceste riscuri, există și alte riscuri în domeniul dreptului fiscal sau al operațiunilor de cabotaj.

În urma solicitării unor interpretări oficiale asupra operațiunii de neutralizare, autoritățile fiscale competente au indicat faptul că, în materie de TVA, neutralizarea este definită ca fiind o operațiune triunghiulară, astfel cum este ilustrată în imaginea de mai jos.

O operațiune triunghiulară din punct de vedere al TVA presupune:

• Implicarea a trei persoane impozabile fiecare înregistrată în scopuri de TVA în câte un stat membru (SM) diferit;
• Încheierea a două tranzacții de livrare a bunurilor, respectiv vânzarea bunurilor de către un furnizor persoană impozabilă stabilită în SM1 către persoana impozabilă stabilită în SM2, denumită cumpărător-revânzător, care revinde bunurile către persoana impozabilă stabilită în SM 3, denumit beneficiar al livrării ulterioare;
• Un singur transport al bunurilor, direct din SM1 al furnizorului către SM3 al beneficiarului livrării ulterioare.

În cazul în care Romania este SM3 (beneficiarul livrării): acesta are obligația să plătească TVA aferentă livrării efectuate de cumpărătorul revânzător care nu este stabilit în România, indiferent dacă este sau nu înregistrat în scopuri de TVA în România.

VII. Concluzie

În concluzie, operațiunea de neutralizare CMR nu este interzisă de lege și poate reprezenta un instrument util pentru protejarea secretelor comerciale cu ocazia transportului. Însă, recomandarea generală este analiza poliței de asigurare a transportatorului în aceste cazuri, precum și stabilirea scopului exact al neutralizării pentru minimizarea riscurilor de fraudă.