Corpul consultativ în chestiuni juridice al FIATA (Advisory Body on Legal Matters – ABLM) emite un buletin informativ trimestrial, în care tratează diverse subiecte de interes pentru membrii săi.

În ediția din luna iulie 2024, printre altele, FIATA subliniază importanța societăților de expediții, acționând ca transportatori și emițând propriile conosamente de casă.

Redăm mai jos textele integrale referitoare la subiectul menționat mai  sus, elaborate de diferite persoane din cadrul ABLM:

• Președinte FIATA – Dl. Turgut Erkeskin

„Un furnizor de servicii de logistică de marfă, cunoscut în mod obișnuit ca freight forwarder (societate de expediție), joacă un rol vital în facilitarea transportului de mărfuri în cadrul lanțului de aprovizionare, acționând ca intermediar între expeditor și diferiți furnizori de servicii de logistică și transport. Atunci când își asumă întreaga responsabilitate pentru transportul mărfurilor, societatea de expediție funcționează ca „transportator contractual”, ceea ce nu numai că îi sporește reputația, ci implică și responsabilități suplimentare.

Este foarte recomandat ca forwarderii să emită și să elibereze propriul conosament (Bill of Lading) cunoscut sub numele de „house BL” (HBL), având în vedere că oferă mai multe avantaje:

• În primul rând, HBL servește ca simbol al identității societății de expediții și funcționează ca un „steag” pentru a preveni orice confuzie între părțile contractante. Clienții nu ar dori să vadă pe BL un alt nume decât cel cu care au semnat contractul de transport.
• Forwarderul protejează datele comerciale puse la dispoziție prin emiterea unui HBL. Este important să-și protejeze afacerea păstrând confidențialitatea numelui expeditorului și a destinatarului, precum și a detaliilor comerciale.
• Emiterea unui HBL permite societății de expediții să-și salveze interesul prin exercitarea dreptului de retenție asupra mărfurilor, în cazul unor pretenții legale nerezolvate și/sau plăți legate de expedierea specifică acoperită de BL.
• În plus, prin emiterea unui HBL, forwarderul ar avea control complet asupra încărcăturii, permițând întoarcerea acesteia la locația inițială sau redirecționarea la cererea expeditorului sau a destinatarului.

FIATA recomandă cu fermitate membrilor săi, care sunt societăți de expediții, să-și emită propriile BL-uri, cu propria identitate și condiții de tranzacționare. FIATA Multimodal BL (FBL) este un document foarte potrivit pentru forwarderii din întreaga lume, fiind aplicabil tuturor tipurilor de expediții, fie că sunt de la port la port sau door to door. FBL este cunoscut și utilizat la nivel global, fiind recunoscut de bănci și autoritățile vamale.

Recomandăm cu căldură ca societățile de expediții  să contacteze asociația lor locală de transport de marfă pentru a obține mai multe informații și a începe să emită FBL că HBL al lor.

Nu în ultimul rând, este esențial să subliniem importanța de a avea o asigurare corespunzătoare de răspundere a societății de expediții atunci când vă asumați orice responsabilitate față de expeditori, destinatari sau transportatori fizici. O astfel de asigurare servește la protejarea intereselor dvs.”

• Director British International Freight Association (BIFA) – Dl. John Stubbings

Navigarea în dublu rol: societățile de expediții ca transportatori

„În tărâmul dinamic al logisticii globale, forwarderii servesc drept verigă cheie, orchestrând dansul complex al mărfurilor de la origine la destinație. În mijlocul gamei lor de îndatoriri, un aspect adesea trecut cu vederea este capacitatea lor de a acționa ca transportatori, emițând propriul Conosament (House Bill of Lading – HBL). Acest rol dublu nu numai că eficientizează operațiunile, dar aduce și considerente juridice critice de care societățile de expediții trebuie să țină seama.

În mod tradițional, forwarderii au acționat exclusiv ca intermediari, supraveghind logistica fără a-și asuma responsabilități de transportator. Cu toate acestea, cerințele pieței i-au determinat pe majoritatea să-și extindă serviciile prin asumarea rolului de transportatori înșiși.

Emiterea propriului HBL permite societății de expediții  să consolideze expedierile, să negocieze tarife mai bune cu liniile de transport maritim și să ofere clienților săi servicii mai complete. Asumându-și responsabilitățile legale ale transportatorilor, forwarderii obțin un control mai mare asupra procesului de expediere, de la ridicare până la livrare, minimizând astfel întârzierile și asigurând un transport eficient. Această tranziție aduce provocări. Principala dintre aceste considerații este înțelegerea datoriilor legate de statutul de transportator.

Spre deosebire de serviciile de expediere tradiționale, transportatorii poartă obligații legale stricte, inclusiv livrare în siguranță, documentație adecvată și conformitatea reglementărilor. Forwarderii transformați în transportatori trebuie să întocmească contracte meticuloase, delimitând drepturile, responsabilitățile și limitările răspunderii pentru a atenua riscurile legale.

Respectarea convențiilor internaționale precum Regulile Haga-Visby este esențială, stabilind standarde pentru răspunderea transportatorului și soluționarea litigiilor. În plus, societățile de expediții ar trebui să investească în asigurare cuprinzătoare pentru a atenua riscurile potențiale asociate cu rolul lor de transportatori. Asigurarea de marfă, asigurarea de răspundere civilă și asigurarea pentru erori și omisiuni (E&O) poate oferi protecție vitală împotriva evenimentelor neprevăzute, salvând interesele forwarderului și pe cele ale clienților săi.

Comunicarea transparentă cu clienții este esențială, asigurând înțelegerea termenilor HBL-ului, pentru a stimula încrederea și a minimiza disputele.

În concluzie, evoluția societăților de expediții  pentru a avea rolul de transportator subliniază adaptabilitatea industriei pentru a răspunde cerințelor pieței în evoluție. Cu toate acestea, această tranziție necesită o înțelegere profundă a responsabilităților și obligațiilor legale inerente acționării în calitate de transportatori. Tratând aceste complexități cu diligență și previziune, forwaderii pot spori eficiența, pot atenua riscurile și pot furniza servicii superioare clienților lor în peisajul dinamic al comerțului global.”

• Global Sea Logistics Contracts and Guidelines Manager at Kuehne+Nagel – Dl. Juerg Bandle

Importanța ca forwarderii să acționeze ca transportatori și să emită propriul conosament

„Deoarece încărcările LCL (Less than Container Load) nu au fost rentabile pentru liniile maritime, acestea au refuzat acest tip de expediții, permițând forwarderilor să încarce și să consolideze mărfurile LCL, la un cost mai eficient, în afaaă portului și în CFS (CFS = Container Freight Stations).

Astfel, forwarderul a trebuit să emită un House Bill of Lading (HBL) pentru fiecare transport LCL individual, dar nu și-a asumat încă responsabilitățile și obligațiile complete ale unei linii maritime. De fapt, aceste HBL-uri au făcut referire, de obicei, doar la termenii și condițiile generale ale serviciului de expediere ale casei de expediții, asumându-și o răspundere foarte limitată în caz de pierdere sau deteriorare a încărcăturii. Tarifele LCL ale forwaderilor s-au bazat, de obicei, pe tariful de tip breakbulk al transportatorilor.

În Statele Unite (SUA), regulile și reglementările Comisiei Federale Maritime (FMC) au împiedicat forwarderii să obțină tarife pentru transport maritim și să le majoreze pentru prețuri cu amănuntul către clienti.

Întâmpinând noile realități cauzate de transformarea de la transport maritim convențional în vrac la containerizare, reglementările au fost modificate prin crearea modelului de afaceri NVOCC (non-vessel-operating common carrier), care a fost în cele din urmă stipulat în Actul de reformă a transportului maritim al SUA (OSRA), 1984. Forwarderii, acum NVOCC, au fost oficial autorizați să obțină profit din taxele de transport maritim.

Deoarece NVOCC nu mai erau clasificați ca agenți de expediție atunci când își asumau, de fapt, responsabilitatea transportului de mărfuri în sine, forwarderii trebuiau să emită contracte standard de transport, fiind BL (și scrisoarea de transport maritim – Sea Waybill). NVOCC-urile au trebuit să adopte Termeni și condiții standard corespunzători, în conformitate cu legile și convențiile naționale și internaționale.

Deci, odată cu convertirea HBL într-un Ocean BL propriu-zis, Camera Internațională de Comerț (ICC) Uniform Customs and Practice for Documentary Credits, acum „UCP 600”, a recunoscut că VOCC și NVOCC BL sunt egale pentru comerțul internațional și bancar; dând astfel ștampila oficială de aprobare pentru forwarderul care acționează ca transportator.

Acționând ca transportatori, forwarderii în calitate de NVOCC au câștigat un serviciu suplimentar, oferind opțiuni de expediere multi-ocean sub propriul lor BL maritim.”