Transportul maritim resimte deja costul emisiilor prin EU ETS (European Union Emissions Trading System – Sistemul de comercializare a certificatelor de emisii). Din 2028, ETS2 va aduce prețul carbonului și în zona combustibililor utilizați în transportul rutier. Ce înseamnă concret pentru transportatori și casele de expediții? Cine va suporta noile costuri și cât de transparent vor fi ele transferate către clienți?

ETS, ETS2, CBAM, EUDR, CountEmissionsEU… În ultimii ani, transportatorii și casele de expediții s-au confruntat cu un număr tot mai mare de reglementări și inițiative europene legate de sustenabilitate.

Dincolo de acronime și de limbajul legislativ, întrebarea companiilor este însă mult mai simplă: “Ce se schimbă concret pentru afacerea mea și pentru costul transportului?”

Pentru transportatori, forwarderi și clienții lor, tranziția către un transport cu emisii mai reduse nu mai înseamnă doar obiective de mediu. Înseamnă costuri, tarife, date, raportarea emisiilor și noi discuții privind responsabilitățile în relația comercială.

Iar aceste schimbări vor constitui una dintre temele importante ale Conferinței USER din cadrul TransLogistica Romania 2026, unde, pe 9 septembrie, vom aduce la aceeași masă proprietarii de mărfuri (shippers), casele de expediții (forwarders), transportatorii și autoritățile.

Până atunci, să vedem, pe înțelesul tuturor, ce sunt ETS și ETS2 și de ce industria transporturilor și logisticii trebuie să se pregătească de pe acum.

Ce este ETS? Pe scurt: emisiile de carbon primesc un preț

EU ETS – European Union Emissions Trading System este sistemul Uniunii Europene de comercializare a certificatelor de emisii.

Ideea de bază este relativ simplă: pentru emisiile generate de activitățile incluse în sistem sunt necesare certificate de emisii. Un certificat permite emiterea unei tone de CO₂ echivalent, iar numărul certificatelor disponibile este limitat și scade în timp.

Cu alte cuvinte, poluarea capătă un cost economic.

EU ETS funcționează din 2005 și acoperă producția de energie, numeroase sectoare industriale, aviația și, din 2024, transportul maritim.

Transportul maritim plătește deja pentru emisii

Pentru industria transporturilor și logisticii, transportul maritim ne oferă deja un exemplu concret despre modul în care prețul carbonului ajunge în lanțul comercial.

Transportul maritim a intrat în EU ETS în 2024, iar obligațiile au fost introduse progresiv: 40% din emisiile relevante pentru 2024, 70% pentru 2025 și 100% începând cu 2026.

Sistemul acoperă 100% din emisiile generate de voiajele între două porturi din UE (de exemplu, Hamburg către Marsilia și Marsilia către Hamburg) și de navele aflate în porturile UE și 50% din emisiile voiajelor dintre un port din UE și unul din afara UE (de exemplu, de la Rotterdam la Shanghai).

Din 2026, sistemul include, pe lângă CO₂, și emisiile de metan (CH₄) și protoxid de azot (N₂O).

Dar pentru o casă de expediții sau pentru un client există o întrebare mai importantă decât mecanismul legislativ: “Cine plătește?”

ETS nu este doar problema armatorului. Costul circulă prin lanțul logistic

Operatorul maritim este cel asupra căruia cade obligația ETS, dar acest lucru nu înseamnă că el suportă singur costul.

Liniile maritime au introdus diferite forme de ETS surcharge / emissions surcharge, prin care costurile aferente certificatelor de emisii sunt transferate în prețul serviciilor.

Astfel, costul poate circula prin lanț: operator maritim → forwarder → shipper

Pentru forwarder apare o problemă foarte concretă: cum transferă și explică clientului un cost pe care nu el îl stabilește?

Iar pentru shipper: cum știe că suma plătită reflectă costul real și că mecanismul este transparent?

Mai mult, nu există un „tarif ETS pe container” identic pentru întreaga piață. Costul poate varia în funcție de rută, emisiile asociate transportului, tipul containerului, prețul certificatelor și metodologia utilizată de operator.

Încă înainte de introducerea ETS în transportul maritim, estimările publicate de diferite linii maritime arătau diferențe importante între supra-tarifele preconizate chiar pentru aceleași mari coridoare comerciale.

Acest lucru ne arată ceva important: sustenabilitatea nu mai este doar o discuție despre mediu. Devine o discuție despre costuri, transparență și relația dintre furnizorul de transport și client.

Dacă ETS afectează astăzi transportul maritim, ce urmează pentru transportul rutier?

ETS2 este un sistem separat de actualul EU ETS și vizează emisiile provenite din combustibili utilizați în sectoare care nu erau acoperite în acest mod de sistemul existent, printre care transportul rutier și clădirile.

Este important să eliminăm de la început o posibilă confuzie: transportatorul rutier nu va trebui să cumpere certificate ETS2 pentru fiecare camion sau pentru fiecare cursă efectuată.

Obligația este plasată în amonte, la entitățile reglementate care pun pe piață combustibilii vizați. Dar costul carbonului se poate reflecta în prețul combustibilului.

Iar de aici traseul este ușor de înțeles: furnizor combustibil → preț carburant → transportator → tarif de transport → forwarder → shipper

Prin urmare, chiar dacă transportatorul nu este cel care cumpără direct certificatele ETS2, efectul economic poate ajunge în costul fiecărui transport rutier.

ETS2: de ce vorbim despre 2028 încă de acum?

În actualul calendar european, ETS2 este prevăzut să genereze obligațiile financiare principale din 2028.

Nu putem spune astăzi cu exactitate cât va costa carbonul în 2028 și, implicit, cu cât va influența prețul unui litru de motorină. Prețul certificatelor va depinde de piață, iar sistemul include mecanisme destinate gestionării unor creșteri excesive.

Știm însă direcția: utilizarea combustibililor fosili în transportul rutier va avea asociat un cost suplimentar al carbonului.

Pentru transportator, care operează într-un sector în care combustibilul reprezintă una dintre cele mai importante componente ale costului, acest lucru contează.

Dar problema nu se oprește la transportator.

Forwarderul va primi tarife care reflectă noile costuri și va trebui să le gestioneze în relația cu clientul. Shipperul va dori să știe de ce plătește mai mult și, probabil, ce alternative există.

Așa ajungem la întrebarea care va deveni din ce în ce mai importantă: “Cine va suporta costul ETS2 și cum va fi acesta transferat transparent de-a lungul lanțului logistic?”

De ce trebuie să se pregătească și casele de expediții?

O casă de expediții poate să nu dețină niciun camion și să nu cumpere niciun litru de motorină, dar se află între furnizorul serviciului de transport și client.

Pe măsură ce prețul carbonului devine parte din costul transportului, în relația comercială vor apărea tot mai frecvent discuții despre: costul carbonului → tariful de transport → transparența costurilor → emisiile generate → alegerea soluției logistice

În același timp, producătorii, importatorii, exportatorii și retailerii vor solicita tot mai multe informații despre emisiile asociate transportului mărfurilor lor.

Și aici apare o altă piesă importantă a noilor politici europene: CountEmissionsEU.

CountEmissionsEU: dacă vorbim despre emisii, trebuie să le calculăm comparabil

ETS și ETS2 stabilesc mecanisme prin care emisiile de carbon capătă un cost.

CountEmissionsEU răspunde unei alte probleme: cum calculăm și comunicăm emisiile generate de serviciile de transport astfel încât cifrele prezentate de companii diferite să poată fi comparate?

Regulamentul creează un cadru european armonizat, bazat pe standardul ISO 14083, și se va aplica din 2 decembrie 2030.

Acest lucru nu înseamnă că fiecare transportator sau forwarder va fi obligat automat să calculeze emisiile fiecărei curse. Însă, atunci când informațiile privind emisiile serviciilor de transport sunt calculate și comunicate în situațiile prevăzute de regulament, metodologia utilizată va trebui să respecte cadrul comun.

Pentru industria logistică, provocarea este foarte practică. Transportatorul deține o parte dintre datele operaționale. Forwarderul poate organiza un transport care implică mai mulți transportatori, subcontractanți și chiar mai multe moduri de transport. Shipperul are nevoie de informații despre emisiile asociate transportului mărfurilor sale.

Prin urmare, întrebarea nu mai este doar: “„Cât CO₂ a produs transportul?”, ci și: “Cine deține datele? Cine le colectează? Cine le transmite? În ce format? Pot comunica sistemele IT între ele? Ce se întâmplă când sunt implicați mai mulți subcontractanți? Și cât va costa această raportare, în special pentru IMM-uri?”

CLECAT întreabă industria. De ce contează răspunsurile companiilor din România?

Tocmai pentru că există o diferență între ceea ce pare simplu într-un regulament și ceea ce poate fi aplicat în operațiunile de zi cu zi, CLECAT, organizația europeană a caselor de expediții, transportului, logisticii și serviciilor vamale, din care USER face parte, colectează feedback din partea industriei privind implementarea CountEmissionsEU.

Sondajul urmărește să afle cât de pregătite sunt companiile, ce dificultăți întâmpină în calcularea emisiilor, dacă au acces la datele necesare, cât de bine pot comunica sistemele IT și ce instrumente sau sprijin vor fi necesare pentru implementare.

Și este important de subliniat: CLECAT dorește răspunsuri inclusiv de la companiile care NU calculează în prezent emisiile de transport.

De fapt, experiența acestora este foarte importantă. Dacă o companie nu calculează emisiile pentru că nu are date, nu dispune de instrumentele necesare, procesul este prea complicat sau costurile sunt prea mari, tocmai acestea sunt barierele pe care industria europeană trebuie să le cunoască.

Feedbackul colectat va contribui la poziția CLECAT în discuțiile privind implementarea CountEmissionsEU.

Vom reveni cu un newsletter dedicat sondajului CLECAT și cu invitația adresată companiilor din România de a participa.

Cine va suporta costurile? Discutăm pe 9 septembrie, la TransLogistica Romania 2026

Toate aceste schimbări conduc, în cele din urmă, la o problemă comună: relația dintre cei care dețin marfa și cei care organizează și efectuează transportul se schimbă.

Pe 9 septembrie 2026, USER va aduce această discuție în cadrul expoziției TransLogistica Romania 2026, la Romexpo, într-un panel dedicat dialogului dintre shippers și forwarderi:

“Viitorul relației expeditori (shippers) – case de expediții (forwarders). Cum remodelează noile reglementări, sustenabilitatea și digitalizarea lanțurile de aprovizionare?”

Invitatul special al USER va fi Godfried Smit, Secretar General al European Shippers’ Council (ESC), organizația europeană care reprezintă interesele proprietarilor de mărfuri – producători, importatori și exportatori.

La aceeași masă ne dorim să aducem shippers, forwarderi, transportatori, asociații reprezentative și autorități, pentru a discuta nu doar despre regulamente, ci despre efectele lor concrete asupra activității companiilor.

Vom vorbi despre ETS și viitorul ETS2, sustenabilitate și multimodalitate, eFTI și e-CMR, reforma vamală europeană, precum și despre alte cerințe europene – precum CBAM și EUDR – care presupun o colaborare tot mai strânsă între companiile care dețin marfa și cele care organizează transportul.

Și, mai ales, vom pune pe masă întrebările care contează pentru companii:

• Cine suportă noile costuri generate de decarbonizare?
• Cum sunt acestea calculate, transferate și explicate clientului?
• Câtă transparență trebuie să existe între transportator, forwarder și shipper?
• Ce date privind emisiile trebuie să circule prin lanțul logistic și cine este responsabil pentru ele?
• Ce așteaptă producătorii, importatorii și exportatorii de la forwarderi și transportatori? Dar ce au nevoie furnizorii de servicii logistice de la clienții lor?
• Poate multimodalitatea să ofere alternative reale pentru reducerea emisiilor fără a pierde competitivitatea?
• Cum ne pregătim împreună pentru regulile care urmează?

Nu ne dorim o succesiune de prezentări despre legislație.

Ne dorim un dialog direct între cei care produc, importă și exportă mărfurile și cei care organizează și realizează transportul acestora.

9 septembrie 2026 | Conferința USER | TransLogistica Romania 2026 | Romexpo, București

Shippers, forwarderi și transportatori la aceeași masă. Pentru că noile costuri, date și responsabilități nu se opresc la granița unei singure companii – ele circulă prin întregul lanț de aprovizionare.