Regulamentul PPWR pe înțelesul tuturor: ce trebuie să știe companiile de transport, logistică și expediții

Uniunea Societăților de Expediții din România

Regulamentul PPWR pe înțelesul tuturor: ce trebuie să știe companiile de transport, logistică și expediții

PPWR (Packaging and Packaging Waste Regulation) nu este doar despre producătorii de cutii și ambalaje. Paleții, foliile stretch, benzile de fixare, lăzile, cutiile și alte ambalaje folosite pentru protejarea și transportul mărfurilor intră și ele în noul cadru european. De aceea, regulamentul este relevant și pentru clienții care expediază mărfuri, casele de expediții, operatorii logistici și, în anumite situații, transportatorii din diferitele moduri de transport.

De la 12 august 2026 se aplică în Uniunea Europeană noul Regulament (UE) 2025/40 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje – PPWR (Packaging and Packaging Waste Regulation).

Scopul său poate fi explicat foarte simplu: mai puține ambalaje inutile, mai multe ambalaje reciclabile și reutilizabile și o responsabilitate mai clară pentru companiile care le introduc pe piață sau le utilizează.

De ce este Regulamentul PPWR diferit de regulile de până acum?

Până acum, cadrul european privind ambalajele era stabilit printr-o directivă, pe care fiecare stat membru trebuia să o transpună în legislația națională.

PPWR este, însă, un regulament european. Asta înseamnă că se aplică direct în toate statele membre UE, inclusiv în România.

Ideea este ca, treptat, companiile din întreaga Uniune să lucreze după aceleași reguli privind ambalajele.

Și este important de reținut că nu toate obligațiile PPWR se aplică din 12 august 2026. Regulamentul are un calendar etapizat, iar unele dintre schimbările cu cel mai mare impact pentru transport și logistică vor deveni obligatorii începând cu 2030.

Ce înseamnă „ambalaj” în transport și logistică?

Când spunem „ambalaj”, primul lucru la care ne gândim este probabil cutia în care se află produsul.

PPWR privește, însă, o categorie mult mai largă.

Pentru sectorul nostru sunt relevante inclusiv:

  • paleții;
  • cutiile și lăzile de transport;
  • foliile stretch și alte folii utilizate pentru paleți;
  • benzile de fixare;
  • recipiente, bidoane și butoaie;
  • containerele intermediare pentru vrac (IBC);
  • ambalajele utilizate pentru gruparea produselor;
  • ambalajele utilizate în e-commerce.

Cu alte cuvinte, PPWR ajunge și la ambalajul pe care consumatorul final nu îl vede niciodată, dar care este esențial pentru depozitarea, manipularea și transportul mărfurilor.

Cine trebuie să fie atent la PPWR?

Regulamentul nu privește doar fabricile care produc ambalaje.

În funcție de activitatea și rolul concret al companiei, PPWR poate fi relevant pentru:

  • producătorii și furnizorii de ambalaje;
  • companiile care își ambalează și expediază produsele;
  • importatori;
  • distribuitori;
  • retaileri și companii de e-commerce;
  • operatori logistici și depozite în care se pregătesc și ambalează comenzile pentru livrare;
  • case de expediții și transportatori, atunci când rolul pe care îl au în lanț îi aduce sub incidența anumitor obligații.

De aceea, întrebarea corectă nu este doar: „Suntem companie de transport. Ni se aplică PPWR?”, ci mai degrabă: „Ce rol avem în legătură cu ambalajul respectiv?”

O noțiune foarte importantă: cine este „fabricantul” (manufacturer)?

Aici apare una dintre cele mai importante diferențe față de limbajul pe care îl folosim în mod obișnuit.

Când spunem fabricant, ne gândim instinctiv la compania care produce fizic cutia, folia, punga sau paletul.

În PPWR, nu este întotdeauna așa.

„Fabricant” (manufacturer) este, în esență, operatorul economic care fabrică un ambalaj sau un produs ambalat ori care dispune proiectarea sau fabricarea acestuia sub propriul nume sau propria marcă, sub rezerva regulilor și excepțiilor prevăzute de regulament.

Așadar, dacă o companie comandă anumite ambalaje realizate sub propriul nume sau propria marcă, trebuie verificat dacă nu devine ea însăși fabricant în sensul juridic al PPWR, chiar dacă ambalajul este produs fizic de altă companie.

Acest lucru este important deoarece fabricantului îi revin obligații privind conformitatea ambalajului, evaluarea conformității, documentația tehnică și Declarația UE de conformitate.

Atenție: „fabricant” (manufacturer) și „producător” (producer), în sensul obligațiilor EPR – Responsabilitatea Extinsă a Producătorului – sunt noțiuni diferite în PPWR și nu trebuie confundate.

Ce se schimbă concret pentru companiile care expediază mărfuri?

Pentru clienții transportatorilor și ai caselor de expediții, PPWR înseamnă că ambalajul devine o parte tot mai importantă a conformității produsului și a lanțului logistic.

Nu va mai fi suficient ca un ambalaj să fie ieftin și să protejeze produsul.

Companiile vor trebui, în funcție de obligațiile care le sunt aplicabile, să știe tot mai clar: din ce este făcut ambalajul, cine l-a produs, cine este fabricantul în sens PPWR, ce substanțe conține, dacă este reciclabil, dacă include material reciclat și ce documente îi demonstrează conformitatea.

În practică, trasabilitatea ambalajului va deveni mult mai importantă.

Dar casele de expediții?

Pentru un freight forwarder care doar organizează transportul unei mărfi, PPWR nu înseamnă automat că acesta devine responsabil pentru conformitatea tuturor ambalajelor clientului.

Rolul concret este esențial.

Expunerea poate fi, însă, diferită dacă forwarderul:

  • importă sau introduce anumite produse ori ambalaje pe piață în nume propriu;
  • furnizează propriile ambalaje;
  • ambalează sau reambalează mărfurile;
  • utilizează propriile ambalaje de transport;
  • operează servicii de fulfillment sau depozitare;
  • aplică propriul nume sau propria marcă pe anumite ambalaje;
  • își asumă contractual responsabilități suplimentare.

De aceea, casele de expediții ar trebui să își clarifice rolul juridic și operațional pentru fiecare tip relevant de activitate, în loc să pornească de la presupunerea că PPWR „este problema clientului”.

Este recomandabilă și revizuirea contractelor cu clienții și furnizorii, astfel încât să fie clar cine furnizează ambalajul, cine îl pune la dispoziție, cine deține documentația și cine răspunde pentru conformitatea acestuia.

Dar transportatorii?

Nici simplul fapt că o companie transportă marfă ambalată nu înseamnă automat că transportatorul devine responsabil pentru conformitatea ambalajului clientului.

PPWR devine, însă, relevant atunci când transportatorul folosește, furnizează sau gestionează el însuși ambalaje de transport.

Pe măsură ce cerințele de reutilizare vor deveni aplicabile, în transport și logistică vom vedea tot mai multe: lăzi și cutii returnabile, paleți reutilizabili, sisteme de pooling și circuite de recuperare a ambalajelor.

Asta înseamnă și mai multă “reverse logistics”: ambalajul nu mai ajunge neapărat la destinație și dispare din circuit, ci trebuie recuperat, identificat și reintrodus în sistem.

Pentru transportatori, acest lucru poate influența planificarea curselor, spațiul disponibil, retururile și relația contractuală cu clienții.

Ce se întâmplă cu folia stretch și benzile de fixare?

Este o întrebare importantă pentru transportatori și operatorii logistici.

PPWR stabilește, de la 1 ianuarie 2030, o țintă generală de minimum 40% ambalaje reutilizabile pentru anumite ambalaje de transport utilizate în UE.

Pentru anumite fluxuri – de exemplu între diferite sedii ale aceleiași companii sau între operatori din același stat membru – regulamentul prevede cerințe de reutilizare de 100% pentru anumite ambalaje de transport.

Există, însă, și excepții.

Comisia Europeană a exceptat foliile pentru paleți și benzile utilizate pentru stabilizarea și protejarea produselor pe paleți de anumite cerințe de reutilizare de 100%.

Motivul este unul foarte practic: trecerea exclusivă la soluții reutilizabile poate necesita investiții disproporționate și poate crea dificultăți operaționale în lanțurile logistice.

Prin urmare, PPWR nu înseamnă că din 2030 dispare pur și simplu folia stretch din transport.

Cutia trebuie să aibă maximum 50% spațiu gol?

Da, dar nu din 2026.

PPWR prevede că operatorii care umplu ambalaje grupate, ambalaje de transport sau ambalaje de e-commerce vor trebui să respecte un raport maxim de 50% spațiu gol.

Regula se aplică de la 1 ianuarie 2030 sau la trei ani de la intrarea în vigoare a metodologiei europene de calcul, dacă această dată este ulterioară.

Scopul este simplu: să nu mai transportăm inutil „aer” în cutii mult prea mari pentru produsele pe care le conțin.

Pentru logistică, efectul poate fi pozitiv: ambalaje mai bine dimensionate înseamnă o utilizare mai eficientă a spațiului din camion, container sau depozit.

Ce se aplică acum și ce vine mai târziu?

12 august 2026 este data generală de aplicare a PPWR, dar nu trebuie interpretată ca data la care toate țintele viitoare devin obligatorii.

Unele cerințe privind substanțele din ambalaje sunt deja aplicabile. De exemplu, există restricții privind anumite substanțe PFAS în ambalajele destinate contactului cu alimentele și limite privind anumite metale grele.

Alte schimbări majore sunt etapizate.

Din 2028 vor apărea, printre altele, noi cerințe de etichetare armonizată.

Din 2030 intră în prim-plan schimbările cu impact major asupra operațiunilor logistice: criteriile de reciclabilitate, conținutul minim reciclat pentru anumite ambalaje din plastic, limitarea spațiului gol și țintele de reutilizare pentru anumite ambalaje de transport.

Tocmai de aceea, 2026 nu trebuie privit ca momentul în care toate ambalajele trebuie schimbate peste noapte, ci ca începutul unei tranziții care trebuie pregătită din timp.

Ce ar trebui să facă acum o companie de transport sau logistică?

Primul pas este să afle unde intră efectiv în lanțul ambalajelor.

O verificare practică poate începe cu câteva întrebări simple:

1. Ce ambalaje folosim noi?
Folie stretch? Benzi? Paleți? Lăzi? Cutii? Ambalaje returnabile?

2. Cine le cumpără și cine le furnizează?
Noi, clientul sau un alt operator?

3. Punem numele sau marca noastră pe ele?
Dacă da, trebuie analizat inclusiv cine este „fabricantul” în sens PPWR.

4. Avem informații și documente de la furnizor?
Compoziție, materiale, conținut reciclat, specificații, trasabilitate etc.

5. Ambalăm sau reambalăm noi marfa?
Dacă da, rolul companiei trebuie analizat separat.

6. Importăm sau introducem produse ambalate pe piață în nume propriu?
Acest lucru poate genera obligații suplimentare.

7. Folosim ambalaje reutilizabile?
Dacă da, cum le identificăm, recuperăm și urmărim?

8. Contractele spun clar cine răspunde pentru ambalaj?
Responsabilitățile clientului, forwarderului, operatorului logistic și furnizorului trebuie delimitate.

Așadar, pentru companiile din transport și logistică, mesajul esențial este acesta:

PPWR nu înseamnă că transportatorul sau forwarderul devine automat responsabil pentru orice cutie sau palet pe care îl transportă.

Dar nici nu mai putem considera ambalajul exclusiv „problema clientului”.

Ce trebuie să știe clienții transportatorilor și forwarderilor?

Pentru clienți mesajul este la fel de clar: conformitatea ambalajului nu se transferă automat către compania care organizează sau efectuează transportul.

Nu este suficient să predați marfa transportatorului și să considerați că, din acel moment, toate responsabilitățile privind ambalajul trec automat asupra companiei de transport sau a casei de expediții.

Compania care produce, importă, comercializează sau expediază marfa trebuie să își stabilească propriul rol în PPWR și să poată furniza partenerilor din lanțul logistic informațiile necesare privind ambalajele.

Conformitatea PPWR va necesita cooperare între client, furnizorul de ambalaje, freight forwarder, operatorul logistic și transportator.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Translate »